Autor
Gabriela Dragomir
accountess.ro
Legislativul a reuşit să pună România pe lista ţărilor cu imaginaţie în domeniul taxelor.
În 2010 un proiect de lege propunea introducerea taxei pe vrăjitorie şi ghicit, semn că societatea modernă evolueză într-atât încât să atingă un nivel maxim de maturitate financiară, ducând impozitarea dincolo de lumea tangibilă.
Dacă, în special în Evul Mediu, persoanele bănuite de vrăjitorie erau arse pe rug, societatea modernă este mai preocupată de taxarea lor, cu respectarea drepturilor omului însă 🙂
În noiembrie 2010 Senatul a aprobat un proiect de lege prin care se dorea reglementarea activităţilor şi practicilor oculte.
Iniţiativa propunea introducerea în nomenclatorul profesiilor liberale a activităţilor de ghicit şi magie, şi obligativitatea ca persoanele care exercită astfel de activităţi să deţină autorizaţie de liberă practică şi să adere la organizaţii.
Vrăjitoarele şi prezicătoarele ar fi fost astfel obligate să se autorizeze, să emită facturi şi chitanţe clienţilor şi să plătească impozit pentru veniturile obţinute.
Proiectul cuprindea o propunere şi mai îndrăzneaţă: pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenzi, pentru vrăjitoarele, ghicitoarele ale căror preziceri nu se adeveresc. În această situaţie, clienţii înşelaţi se puteau adresa instanţei, cu dovada serviciului prestat (contract, facturi şi chitanţe). Iniţiativa legislativă a fost motivată ca o măsură de prevenţie şi protejare a persoanelor înşelate prin ghicit sau alte practici oculte.
Ideea impozitării vrăjitoarelor şi a sancţionării lor în cazul în care nu prezic corect plasează România într-un absurd comic. Statul român dorea să clasifice ca fiind evaziune ceea ce era de fapt o infracţiune. Sub pretextul reducerii unei evaziuni fiscale (şi nu sancţionarea unei infracţiuni), legislativul aloca resurse în planificarea/elaborarea unor norme de aplicare prin care să impoziteze, controleze şi sancţioneze vrăjitoria, un “domeniu” în care nu există criterii de evaluare.
Cum se poate ajunge la propunerea unei astfel de legi
Ideea legiferării practicilor oculte era facilitată şi de faptul că legislaţia muncii nu defineşte munca imorală sau ilicită.
Potrivit art.15 din Codul muncii este interziă încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale. Dificultatea interpretării și chiar a aplicării dispozițiilor acestui articol apare datorită faptului că disciplina de dreptul muncii nu definește munca imorală.
În teorie, munca imorală contravine normelor morale. Spre deosebire de normele legale, normele morale nu sunt reglementate. Practic articolului 15 din Legea 53/2003 – Codul muncii, îi lipsesc normele metodologice, şi astfel o Lege precum ce a vrăjitoarelor ajunge să fie luată în calcul şi expusă dezbaterii publice.
Inspectori fiscali experţi în arta vrăjitoriei
Pentru susţinerea unei astfel de legi, statul ar fi trebuit să găsească acei experţi în arta vrăjitoriei capabili să verifice puterile vrăjitoarelor dar şi inspectori certificaţi, care să acorde licenţe vrăjitoarelor.
Guvernul a reglementat funcţia de ghicitor
Propunerea legislativă se bloca în punctul în care vrăjitorii şi prezicătorii nu puteau fi impozitaţi deoarece meseria lor nu exista în nomenclatorul de meserii, nu exista un standard ocupaţional, cel puţin nu în 2010.
Astfel că Guvernul a aprobat la sfârşitul anului 2010 o hotărâre aplicabilă de la 1 ianuarie 2011 prin care era reglementată funcţia de „prezicător” în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR). În nomenclatorul de meserii au fost introduşi, alături de astrologi, prezicătorii şi asimilaţii acestora, poziţia 5161, fără a fi însă introdusă vrăjitoria.
În martie 2011 Legea vrăjitoarelor a fost respinsă, însă prezicătoarele, ghicitoarele s-au ales cu un standard ocupaţional creat special în sensul impozitării lor, chiar dacă vrăjitoarele au scăpat de impozitare.
Instituţionalizarea practicilor oculte ar fi însemnat automat recunoaşterea acestora în societate, şi accesul lor în toate instituţiile, în şcoli, spitale, armată, penitenciare, etc. Potrivit iniţiativei legislative, devenea posibilă înfiinţarea de cabinete de vrăjiorie sau ghicit, formarea de asociaţii care să reprezinte şi să apere drepturile practicanţilor ocultismului (dreptul la pensie, asigurare de sănătate, ajutor de stat, etc.).
Foarte probabil însă ca ideea taxării vrăjitoarelor să nu aparţină în totalitate Parlamentului României şi să fie inspirată de Olanda, ţara în care o scoală de magie a provocat un scandal politic. O cerere de scutire de impozite depusă de o actriţă din Olanda (deducerea din impozit a cheltuielilor cu instruirea în arta vrăjitoriei) a dezvăluit existenţa unei scoli mai putin obişnuite în Olanda – Ferma vrăjitoarelor.