Vă aducem la cunoștință câteva informații legate de Cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată precum și Cererea de compensare.
Situații în care cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată poate fi utilizată
- În cazul în care plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat s-a efectuat în alt cont bugetar decât cel corespunzător obligației fiscale,
- În cazul în care a fost utilizat un cod de identificare eronat (CUI eronat) la momentul efectuării plății,
- Plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat într-un cont bugetar corespunzător unui alt buget decât cel al cărui venit este obligaţia fiscală plătită,
- În contul bugetar, inclusiv în contul unic, au fost achitate şi alte obligaţii fiscale decât cele prevăzute a se achita în contul respectiv.
Dacă vă întâlniți cu situațiile prezentate mai sus există posibilitatea ca în termen de 5 ani, termenul de prescripție, să se corecteze eroarea prin depunerea unei cereri la organul fiscal de către debitor conform procedurii stabilită prin Ordinul 164/2017 art.2 alin 1, 2 și 3.
Beneficiul utilizării Cererii de îndreptare a erorilor de pe instrumentele de plată:
- Anularea retroactivă a dobânzilor și penalităților instituite până la momentul corecției ordinului de plată, practic prin cererea depusă autoritatea fiscală corectează eroarea pentru plata efectuată în contul bugetar aferente obligațiilor fiscale.
Termenul de soluționare a cererii depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal este de 45 de zile de la înregistrare conform art. 77 alin. 1 din Legea 207/2015.
Compensarea obligațiilor fiscale
- Compensarea este reglementată de art. 167 din Legea 207/2015 privind codul de procedura fiscală
- Operațiunea de compensare intervine ori de câte ori atât contribuabilul, cât și organul fiscal unde compania este arondată dobândesc calitatea de debitor și de creditor. În urma compensării, obligațiile reciproce se sting până la nivelul celei mai mici obligații, diferența reprezentând:
-
- obligație de restituire a sumelor necompensate de câtre organul fiscal.
- obligație de plată a contribuabilului pentru sumele ce nu au fost stinse prin compensare.
- Compensarea se efectuează de către organul fiscal competent, la cererea debitorului, sau din oficiu.
- Compensarea la cerere se soluționează în termenul de 45 de zile de la înregistrarea Cererii de compensare, conform art. 77 alin. 1 din Legea 207/2015.
Important: Cererea de compensare operează de la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile și nu anulează retroactiv penalitățile și dobânzile instituite pănă la momentul soluționării, în schimb cererea de îndreptare eroare materială anulează penalitățile și dobânzile de întârziere.
În concluzie, în situația în care există sume plătite în alt cont bugetar decât cel corespunzător obligației fiscale recomandăm să utilizați Cererea de îndreptare a erorilor de pe instrumentele de plata în loc de Cererea de compensare.
Baza legală avută în vedere:
Ordinul 164/2017 pentru aprobarea Procedurii de îndreptare a erorilor din documentele de plată întocmite de debitori privind obligaţiile fiscale
Art. 1: Sfera de aplicare
Prezenta procedură de îndreptare a erorilor din documentele de plată întocmite de debitor se aplică în următoarele situaţii:
a)plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat în alt cont bugetar decât cel corespunzător ori utilizând un cod de identificare fiscală eronat;
b)în contul bugetar, inclusiv în contul unic, au fost achitate şi alte obligaţii fiscale decât cele prevăzute a se achita în contul respectiv;
c)plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat într-un cont bugetar corespunzător unui alt buget decât cel al cărui venit este obligaţia fiscală plătită.
Art. 2: Cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată
(1)Îndreptarea erorilor din documentele de plată se face pe baza unei cereri de îndreptare a erorilor din documentele de plată, denumită în continuare cerere. Cererea se depune la organul fiscal competent de către debitor, conform prevederilor art. 164 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Cod de procedură fiscală.
(2)Cererea trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a)datele de identificare ale debitorului;
b)indicarea erorii ce urmează a fi îndreptată;
c)modul în care va fi reconsiderată această plată;
d)numărul şi data documentelor prin care s-au stabilit ori sau individualizat sumele de plată (titlurile de creanţă) pentru care se solicită corectarea erorii din documentul de plată;
e)numărul şi data documentului prin care s-a efectuat plata iniţială;
f)suma totală achitată prin documentul de plată iniţial;
g)data plăţii.
(3)La cerere se anexează următoarele:
a)copia ordinului de plată;
b)copia extrasului de cont în care este înregistrată plata eronată;
c)copii de pe titlurile de creanţă;
d)orice alte documente care atestă eroarea produsă.
Art. 3: Analizarea cererii
(1)Organul fiscal competent verifică în evidenţele fiscale existenţa erorilor semnalate de contribuabili, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 1, precum şi cele privind:
a)condiţia de creditare a contului bugetar şi de debitare a contului plătitorului;
b)condiţia privind administrarea obligaţiilor fiscale de acelaşi organ fiscal;
c)plata să nu fi stins creanţele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat. Sunt exceptate situaţiile în care, în evidenţa fiscală, debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puţin la nivelul plăţii eronate.
(2)Rezultatul verificărilor se consemnează într-un referat care va cuprinde şi propunerea de admitere a cererii debitorului şi de îndreptare a erorilor din documentul de plată sau, după caz, de respingere a cererii. Referatul se aprobă de către conducătorul organului fiscal competent, potrivit legii.
Art. 5: Termenul de soluţionare a cererii
Cererea debitorului de îndreptare a erorilor din documentele de plată se va soluţiona în termenul prevăzut de art. 77 din Codul de procedură fiscală.
Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscala:
ART. 164 Dispoziții privind corectarea erorilor din documentele de plată
(1) Plata obligațiilor fiscale efectuată într-un cont bugetar eronat este valabilă, de la momentul efectuării acesteia, în condițiile prezentului articol. La cererea debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de debitor, în suma și din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiția debitării contului acestuia și a creditării unui cont bugetar.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care plata s-a efectuat în alt buget decât cel al cărui venit este creanța fiscală plătită, cu condiția ca acestea să fie administrate de același organ fiscal iar plata să nu fi stins creanțele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepția cazului în care în evidența fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puțin la nivelul plății eronate.
(3) în cazul plăților efectuate în alt buget, organul fiscal competent dispune unității Trezoreriei Statului transferul sumelor plătite eronat către bugetul căruia obligația fiscală este datorată.
(4) în situația în care plata obligațiilor fiscale s-a efectuat utilizând un cod de identificare fiscală eronat, eroarea din documentul de plată poate fi corectată cu condiția ca plata să nu fi stins creanțele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepția cazului în care în evidența fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puțin la nivelul plății eronate. în acest caz, cererea de îndreptare a erorii se depune de cel care a efectuat plata la organul fiscal competent.
(5) Cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată poate fi depusă în termen de 5 ani, sub sancțiunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata.
(6) Procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată se aprobă astfel:
- a) prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal central;
- b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal local.
(7) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru documentele de plată întocmite de către terții popriți.
(8) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul erorilor generate de operatorii sistemului de decontare bancară. în acest caz, îndreptarea erorilor se realizează din oficiu de către organul fiscal sau, după caz, la solicitarea instituției de credit.
ART. 167 Compensarea
(1) Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înțeleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.
(2) Creanțele debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Creanțele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanțele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeași natură. Eventualele diferențe rămase se compensează cu alte obligații fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).
(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.
(5) în sensul prezentului articol, creanțele sunt exigibile:
a) la data scadenței, potrivit 154 sau 155, după caz;
b) la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii;
c) la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;
d) la data comunicării deciziei, pentru obligațiile fiscale principale, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin decizie;
e) la data depunerii la organul fiscal a declarațiilor de impunere rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor în cazul în care legea prevede obligația acestuia de a calcula cuantumul obligației fiscale;
f) la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligațiile de plată de la buget;
g) la data primirii, în condițiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituții, în vederea executării silite;
h) la data nașterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit 168, astfel:
- la data plății pentru sumele achitate în plus față de obligațiile fiscale datorate;
- la data prevăzută de lege pentru depunerea declarației anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plățile anticipate neachitate;
- la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plățile anticipate neachitate;
- la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 258;
- la data prevăzută de lege pentru depunerea declarației fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 170;
- la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.
Experții Accountess vă stau la dispoziție pentru orice alte detalii sau asistență suplimentară pe acest subiect.
Lina Suditu
Senior Consultant
www.accountess.ro