Am întâlnit în practica Accountess situații în care companiile aveau bani de recuperat de la stat dar nu o făceau din teama de a fi vizate de un control ANAF la rambursarea TVA.
Iar sumele nu erau mici. Dar, în momentul în care apărea discuția despre rambursarea TVA, apărea aproape imediat și întrebarea:
„Dacă cerem banii, vine ANAF în control?”
Este o întrebare legitimă. Totuși, ea nu ar trebui să ducă automat la amânarea rambursării.
În prezent, deconturile cu sumă negativă de TVA și opțiune de rambursare sunt analizate de autoritățile fiscale pentru a se stabili dacă există situații care impun efectuarea unei inspecții fiscale anticipate. Solicitarea rambursării nu conduce însă automat, în toate cazurile, la același tip de control. Procedura depinde de situația concretă și de condițiile de risc aplicabile companiei.
Motiv pentru care întrebarea utilă nu este „Cerem sau nu rambursarea TVA?”. Ci mai degrabă „Ce risc avem dacă o cerem și este acest risc suficient de mare încât să justifice nerecuperarea?”
De ce ajung companiile să acumuleze TVA de recuperat?
Un exemplu frecvent este cel al companiilor care prestează servicii către clienți din afara României, nu colectează TVA de acolo, dar fac achiziții locale pentru care deduc TVA.
În timp, diferența poate genera un sold negativ de TVA.
Situația poate apărea însă și în alte modele de business: perioade cu investiții importante, achiziții semnificative, anumite structuri de tranzacții sau alte contexte în care TVA deductibilă depășește TVA colectată.
Din perspectivă contabilă, suma se reflectă într-un sold. Dar din perspectiva CEO-ului sau antreprenorului, există o întrebare importantă:
Cât cash al companiei este blocat în acel sold și pentru cât timp?
Rambursarea TVA duce automat la un control ANAF?
Răspunsul este NU.
Procedura actuală prevede atât situații în care decontul poate fi soluționat fără efectuarea unei inspecții fiscale anticipate, cât și situații în care rambursarea se soluționează doar după o astfel de inspecție. Deconturile cu sumă negativă și opțiune de rambursare sunt analizate tocmai pentru verificarea condițiilor care pot genera controlul anticipat.
Diferența între cele două situații este importantă, întrucât ea duce la următoarea abordare: „Mai întâi înțelegem ce risc avem. Apoi decidem.”
Un control ANAF la rambursarea TVA nu trebuie tratat nici ca o certitudine, dar nici ca un risc care poate fi ignorat. Simplu spus, el trebuie evaluat în contextul concret al companiei.
Ce poate influența riscul unei inspecții fiscale la rambursarea TVA?
Analiza nu pornește de la valoarea sumei cerute.
Procedura ANAF ia în calcul mai multe tipuri de situații, precum și informații relevante pentru riscul unei rambursări necuvenite. Pentru că aici e problema.
Printre aceste situații se pot regăsi istoricul companiei, anumite informații din cazierul fiscal, deconturile anterioare, situația declarațiilor, statutul fiscal al companiei și anumite informații legate de furnizori.
De exemplu, prima solicitare de rambursare după înregistrarea în scopuri de TVA poate avea un tratament diferit în cadrul procedurii. La fel, existența unor fapte de natura infracțiunilor înscrise în cazierul fiscal poate conduce la efectuarea inspecției fiscale anticipate.
Pot conta și elemente care pentru management nu sunt evidente la prima vedere. Spre exemplu situația fiscală a unui furnizor important, diferențe între informațiile declarate și cele disponibile prin sistemele fiscale, declarații nedepuse, corecții repetate sau istoricul unor controale anterioare.
Evitarea rambursării nu este, în sine, o soluție
În multe organizații, decizia de a nu cere rambursarea se perpetuează dintr-o combinație de teamă și procrastinare.
„Nu am cerut niciodată până acum.”
„Nu vrem un control.”
„Mai vedem peste câteva luni.”
Rezultatul nedorit este însă că banii nerecuperați nu pot fi folosiți pentru investiții, salarii, achiziții, dezvoltarea businessului sau pur și simplu pentru protejarea lichidității.
Soldul poate crește lună după lună iar compania poate ajunge să finanțeze indirect statul. E clar o situație nefastă, mai ales în contextul economic actual.
TVA de recuperat și termenul de prescripție
Mai există un motiv pentru care amânarea nu ar trebui să devină automat politică internă: termenul de prescripție.
Codul de procedură fiscală prevede, în general, un termen de 5 ani pentru dreptul contribuabilului de a cere restituirea creanțelor fiscale, calculat de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În cazul TVA, însă, aplicarea acestei reguli trebuie analizată în funcție de situația concretă și de istoricul soldului negativ. Jurisprudența relevantă arată că trebuie făcută distincția între dreptul la rambursare și mecanismul de reportare a soldului negativ de TVA.
Prin urmare, formula simplificată „după 5 ani pierzi automat TVA-ul” poate fi înșelătoare.
Concluzia corectă pentru management este alta:
Dacă există sume acumulate de mai mult timp, merită analizată în detaliu situația juridică și fiscală a sumelor respective.
Ce ar trebui verificat înainte de a solicita rambursarea TVA?
Această inițiativă ar trebui luată după ce există răspunsuri clare la câteva întrebări:
- de unde provine soldul negativ de TVA;
- de cât timp se acumulează;
- cât reprezintă el în raport cu lichiditatea companiei;
- dacă există diferențe sau neclarități în declarațiile fiscale;
- dacă documentația care susține TVA deductibilă este completă;
- dacă istoricul companiei conține elemente care pot crește riscul fiscal;
- dacă există furnizori relevanți care pot ridica probleme în analiza ANAF;
- dacă este prima solicitare de rambursare;
- dacă există controale sau ajustări anterioare relevante.
O astfel de analiză nu garantează faptul că se va iniția sau nu un control ANAF, dar oferă informații relevante astfel încât managementul să ia o decizie în cunoștință de cauză.
Ce verifică ANAF la rambursarea TVA?
Procedura de soluționare a deconturilor cu sumă negativă de TVA urmărește condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală și de procedura ANAF privind rambursarea. Deconturile sunt analizate în prealabil pentru identificarea situațiilor care pot genera inspecția fiscală anticipată.
Atunci când este necesară inspecția anticipată, decontul este transmis structurii de inspecție fiscală. Dacă în urma controlului sunt constatate diferențe privind TVA deductibilă sau colectată, acestea pot modifica suma solicitată la rambursare. Dacă nu sunt constatate diferențe, se emite decizia corespunzătoare și rambursarea urmează procedura aplicabilă.
Altfel spus, rambursarea TVA nu trebuie privită exclusiv ca o formalitate administrativă. Este o decizie pentru care compania trebuie să fie pregătită să susțină cu documente suma solicitată.
Accountess a construit un chestionar care verifică mai multe dintre situațiile relevante privind riscul rambursării TVA și oferă un scoring preliminar. El poate răspunde unei întrebări importante: „Avem motive concrete să ne temem de rambursare?”
Verifică rapid scoringul companiei tale acum:
Verifică scoringul la rambursarea TVA
Iar dacă îți rămân semne de întrebare, apelează la un consultant cu experiență.
P.S. Ai parteneri care se găsesc în această situație? Trimite-le link-ul de mai sus, spre ajutor.
