Autor
Gabriela Dragomir
accountess.ro
Orice antreprenor îşi înregistrează activitatea economică prin intermediul facturilor, emise sau primite. Foarte des, antreprenorii emit în paralel cu facturile propriu-zise (fiscale) şi facturi pro forma, deşi Codul fiscal a eliminat referirile la factura pro forma încă din ianuarie 2016.
Totodată, foarte puţin antreprenori ştiu că, potrivit Codului fiscal cu norme de aplicare valabil în 2015, emit factură pro forma neplătitorii de TVA, iar această factură se înregistreză în contabilitate.
În practică însă, factura pro forma se emite de către orice agent economic, plătitor sau neplătitor de TVA, nu are valoare juridică, nici valoare fiscală sau contabilă, deci nu se înregistreză în contabilitate. Nu reprezintă o factură propriu-zisă, servind doar ca instrument de plată.
Interesul legislativului faţă de factura pro formă este minim, nici legislaţia fiscală dar nici cea contabilă nu definesc şi nu reglementeză factura pro forma. Din acest motiv se întâmplă ca aceasta să funcţioneze şi să fie folosită atât sub o identitate falsă cât şi sub un nume greşit.
Deși în practică firmele folosesc frecvent factura pro forma, majoritatea utilizează greșit denumirea “proformă”, iar regimul contabil și fiscal al acesteia este necunoscut multor agenți economici.
Legislaţia fiscală face referiri minime la pro forma, şi în acelaşi timp eronate.
▪ Factura pro forma se întocmește numai de către firmele neplătitoare de TVA?
▪ Se înregistrează în contabilitate?
Potrivit Codului Fiscal cu norme de aplicare valabil în 2015, “pe baza comenzii depuse de cumpărător, furnizorii emit cumpărătorilor o factură pro forma (cod 14-4-10/aA), în care vor fi menţionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum şi informaţii cu privire la denumirea şi codul de identificare fiscală al antrepozitarului autorizat sau al destinatarului înregistrat, în numele căruia se efectuează plata accizelor, precum şi cele privind unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia acesta îşi are sediul.”
Însă, potrivit HG nr.831/1997 factura având codul (14-4-10/aA) se întocmește doar de către unitățile patrimoniale neplătitoare de TVA. Mai mult de atât, formularul cu acest cod se înregistrează în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.
Totuşi, în mod eronat, Codul fiscal valabil în 2015, menţiona un cod de factură abrogat încă din 1 ianuarie 2007.
HG nr. 831/1997 a abrogat începând cu 1 ianuarie 2007 prevederile referitoare la factura (cod 14-4-10/aA).
Însăşi hotărârea fost abrogată, integral, în 2009.
Acest lucru înseamnă că până la 1 ianuarie 2016, până la intrarea în vigoare a unui nou Cod fiscal, Codul fiscal cu norme de aplicare valabil în 2015, prin referire la factura pro forma, folosea eronat un cod de factură invalid, abrogat de peste 8 ani. Interesul scăzut în zona pro forma s-a manifestat şi prin neglijarea acualizării informaţiilor.
Codul Fiscal cu norme de aplicare valabil de la 1 ianuarie 2016 nu mai face nicio referire la factura pro forma.
Aşadar, în lipsa unei reglementări legislative care să dispună altfel, poate emite factura pro forma orice agent economic, indiferent de regimul TVA. Totodată pro forma nu se înregistrează în contabilitate.
▪ Utilitatea facturii pro forme:
În practică, în lipsa unui suport legislativ, agenţii economici au creat un sistem propriu de funcţionare a facturii pro forma. Firmele emit facturi pro forma fie că sunt sau nu plătitoare de TVA, folosind modelul unei facturi propriu-zise, dat fiind faptul că legislaţia nu reglementează modelul, conținutul, modul de tipărire sau de emitere/circulație și nici scopul cu care se emite pro forma.
În general emiterea pro formei se face pentru a evidenţia intenţia sau valoarea unei tranzacţii, fără a reprezenta însă o obligaţie de plată. Pro forma este folosită ca mijloc de a transmite informaţii privind serviciile, produsele, preţul acestora şi detaliile necesare efectuării plăţii. Aşadar, emiterea unei pro forme se face în general în scopurile menţionate mai sus, și nu strict pentru a indica valoarea accizelor.
Spre deosebirea de factura propriu-zisă, factura pro forma nu reprezintă un angajament comercial, nu creează nicio obligație comercială.
Pro forma devine astfel un produs al agenţilor economici, creat experimental, fără substrat teoretic, fiind validat de o practică uzuală îndelungată.
Baza legală:
-
- Hotărârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora;
- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
- Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003;
- Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Codului fiscal;
- Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile;
- Hotărârea Guvernului nr. 105/2009 privind abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 831/1997.
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal