Autor
Gabriela Dragomir
accountess.ro
Angajatorul trebuie să solicite, în scris sau verbal, efectuarea orelor suplimentare, altfel munca efectuată nu se consideră a fi suplimentară.
Inițiativa prestării orelor suplimentare trebuie să fie a angajatorului, acesta fiind îndreptățit legal să solicite efectuarea de ore suplimentare.
Dispozițiile Codului muncii – art.121, alin. (1) prevăd că acela care are inițiativa prestării orelor suplimentare trebuie să fie angajatorul. Așadar, doar la solicitarea angajatorului, salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor privitoare la durata maximă a orelor suplimentare.
Efectuarea de către salariat, a unei munci suplimentare, fără ca angajatorul să-i pretindă asta, nu se consideră muncă suplimentară, chiar dacă a fost în avantajul angajatorului.
Ca atare, orele suplimentare lucrate la cerința clienţilor, și nu a angajatorului, nu constituie ore suplimentare în înţelesul legislaţiei muncii, chiar dacă sunt în avantajul angajatorului. Salariatul care rămâne să lucreze peste program, la solicitarea clienților, fără ca angajatorul să-i ceară să lucreze suplimentar, nu poate pretinde compensarea orelor suplimentare.
Forma solicitării
Solicitarea poate fi sub formă scrisă sau verbală.
Se consideră în același timp solicitare din partea angajatorului și impunerea unor sarcini de serviciu suplimentare celor curente, a căror îndeplinire presupune prestarea unei munci suplimentare corespunzătoare, fără a se face referire expresă la timpul de lucru.
Tot o formă de solicitare este încurajarea tacită de prestare a orelor suplimentare, angajatorul expunând salariaților necesitatea unui efort maxim, în funcție de specificul diferitelor situații intervenite.
Solicitarea nu poate veni din partea unui terț, singurul autorizat legal fiind angajatorul.
Ca atare, orele suplimentare lucrate la cerința clienţilor, și nu a angajatorului, nu constituie ore suplimentare în înţelesul Codului muncii.
Ore suplimentare versus ineficiență profesională
Dovada solicitării angajatorului privind efectuare de ore suplimentare poate trasa diferența în ce privește calificarea unui salariat ca fiind corespunzător sau necorespunzător profesional.
Salariatul care lucrează după orele de program, fără ca angajatorul să-i solicite acest lucru, poate fi considerat necorespunzător profesional. Angajatul care nu își poate executa norma de lucru în timpul programului nu poate pretinde compensarea orelor suplimentare.
Acordul salariatului
Executarea orelor suplimentare se face doar cu acordul implicit al salariatului.
Potrivit art. 120, alin. (2) – Codul muncii, munca suplimentară nu poate fi executată fără acordul salariatului, cu două excepții:
– cazul de forță majoră și
– lucrări urgente destinate prevenirii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
Probarea orelor suplimentare
Angajatorul are obligația să țină evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și să supună unui eventual control această evidență.
Compensarea orelor suplimentare
Potrivit art. 122, munca suplimentară se compensează cu timp liber corespunzător, adică ore libere plătite, în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
Angajatorul nu are drept de opțiune între compensarea orelor suplimentare cu timp liber și plata lor. Potrivit legii, soluția principală de compensare a orelor suplimentare este acordarea de timp liber și abia apoi, dacă prima variantă nu este posibilă, compensarea în bani.
În situația în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul de 60 de zile, în luna următoare munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu, care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază (art.123).
De asemenea, legea stabileşte şi posibilitatea ca, în perioadele de reducere a activităţii, angajatorul să poată acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.
Într-un mediu legislativ permanent în schimbare, le recomandăm antreprenorilor care vor să-şi verifice instant situaţia financiară a companiei să testeze max-ba. Poate fi inceputul unei frumoase prietenii!
Buna ziua!In luna februarie ,firma la care lucrez si a intrerupt activitatea din lipsa de materie prima,iar angajatii au stat 13 zile lucratoare acasa.Aceste 13 zile au fost platite ca fiind zile de concediu de odihna.Precizez ca eu personal,am avut 5zile de concediu aferente anului 2019,iar aceste 5zile,impreuna cu alte 6 zile de con.de odihna aferente anului 2020,le a folosit angajatorul pt a acoperi acele zile din februarie.Am ramas cu 2 zile „descoperite”,iar acum mi se cere sa la recuperez,stand peste program si mergând sambata la lucru.Am cerut sa imi acopere cele 2 zile cu 2 zile de conc.de odihna aferent lunii mai si mi au spus ca nu se poate.Cand au trebuit sa acopere perioada cand nu aveam de lucru,ne au folosit zilele de concediu,iar acum cand solicit eu nu se poate?Nu am cerut eu sa stau acasa acea perioada si sa mi iroseasca ei atatea zile de concediu,si daca am zis sa mi se recunoasca sambata (care e considerata zi platita si pontata dublu) si mie zi dubla au zis ca nici asta nu se poate
Vreau sa stiu cum e legal,si daca sunt obligata sa fac orele suplimentare cand si cum vrea angajatorul.
Va multumesc anticipat!
Efectuarea concediului de odihna se realizeaza conform programarii anuale stabilita de comun acord. Munca suplimentara se poate presta numai cu acordul angajatului, asadar nu sunteti obligata sa efectuati ore suplimentare.