Autor
Gabriela Dragomir
accountess.ro
Sărbătorile de iarnă încep cu celebrarea Sfântului Andrei (30 Noiembrie) şi se încheie cu celebrarea Sfântului Ion (7 Ianuarie).
Sărbătorile anotimpului rece reprezintă o îmbinare de tradiţii şi obiceiuri creştine şi precreştine.
Sărbătorile de iarnă se manifestau, în trecut, prin violențe și chiar crime.
Cu timp în urmă, practica violentă a colindatului se intensificase atât de mult încât era amenințată cu anularea, fiind supravegheată și chiar interzisă de poliție, în unele părți ale țării.
Această practică a „tradiţiilor violente” se continuă şi în prezent, la Ruginoasa.
Unele dintre excesele și manifestările agresive din cadrul sărbătorilor de iarnă, atestate în România la sfârșitul secolului XIX, ilustrau o practică violentă, acceptată asemeni unei tradiții:
“înarmați cu pietre, bastonașe, etc (colindătorii) se împart în două cete și se bat până își sparg capetele sau își frâng mâinile și apoi pleacă la colindat”.
Colindatul devenise o practică atât de violentă încât colindătorii cu turca (capra) dezvoltaseră obiceiul de a se îmbăta, provocând bătăi și chiar omoruri (în zona Hunedoarei).
Însuși lungul post al Crăciunului îndemna la excese, iar sistemul de interdicții și constrângeri era, la finalul postului, înlocuit cu un comportament anarhic și orgiastic. Unele colinde prezintă excese evidente:
“Sfântul Ion se libovește” într-un “ pat mândru frumos”, sau/și bea vin până se îmbată: “Of Ioane, Sfânt Ioane,/ Tu de vin te-ai îmbătat”.
În ciuda acestor practici, în mod simbolic, colindatul este principalul act ritual prin care starea paradisiacă este reactualizată. Se colindă pentru înlăturarea maleficului, pentru purificarea timpului și spațiului prin diferite mijloace. În cadrul ritualului colindului se utilizau și măști zoomorfe, personajele întruchipând oi, urși sau cerbi. În performarea colindatului cu măști “cu masca … se amenință, se atinge, se lovește, se bate cel colindat în scopuri ritualice sau ceremoniale” (Romulus Vulcănescu, Măștile populare, 1970). Scopul ar fi acela de retrăire a timpului sacru în care a început creația lumii.
Motivele și semnificațiile mitice în colinde sunt în mod deosebit cele ce țin de Ordine (zeu creator) și Haos (monstu distrugător), de lupta dintre două forțe invincibile, de intruziunea haosului în cosmos.
Poeziile ritualice se incantează în preajma schimbării anului, atunci când omul, natura și Cosmosul se reînnoiesc, reînnoire care în mod simbolic presupune două momente esențiale: regresiunea în Haos a vechiului Cosmos, regenerarea unui nou Cosmos, purificat de forțele malefice.
Astfel, colinda reactualizează o dramă de proporții cosmice iar prin rememorarea ei se înregistrează o regresiune în timp și totodată un nou început de lume.
Un început de lume frumos și pașnic!
Surse:
Andrei Oișteanu, Motive și semnificații mito-simbolice
Romulus Vulcănescu, Măștile populare
Văduva Ofelia, Pași spre sacru
Mai departe de colinde, tradiţii, obiceiuri, sărbătorile de iarnă au cel mai semnificativ impact asupra economiei.
Crăciunul, care este practic evenimentul lunii decembrie, depăşeşte spaţiul bisericii, spaţiul intim al familiei şi se manifestă considerabil în sfera comercială. Crăciunul înseamnă şi o petrecere a firmei, cadouri între colegi, cadouri oferite clienţilor, oferte speciale, facilităţi fiscale şi vânzări mari.
Antreprenorilor care vor să-şi verifice instant situaţia financiară a companiei şi să-şi verifice situaţia bugetului pentru sărbători, le recomandăm să testeze max-ba. Poate fi inceputul unei frumoase prietenii!