Autor
Gabriela Dragomir
accountess.ro
Atunci când, prin acordul părților, salariatul se pun
e la dispoziția angajatorului în timpul său liber, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune specificul activității, intervine situația încheierii unei clauze de restricție a timpului liber.
Din dispozițiile art. 20 – Codul muncii, reiese faptul că în afara clauzelor esențiale prevăzute la art. 17, părțile pot negocia și alte clauze specifice, ca atare și această clauză de restricție a timpului liber, deși nu este expres prevăzută în Codul muncii.
Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:
a) clauza cu privire la formarea profesională;
b) clauza de neconcurenţă;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidenţialitate.
Tot mai mulți angajați răspund, în afara orelor de program, la solicitările angajatorilor, prin e-mail, telefon sau chiar prezență fizică.
Odată negociată o clauză de restricție a timpului liber, salariatul, prin înțelegerea părților, are dreptul la o indemnizație de restricție a timpului liber.
Semnarea unei clauze de punere la dispoziția angajatorului în situația unor urgențe nu anulează dreptul la repaus al salariatului, angajatorul având obligația să asigure acest drept, proporțional cu durata muncii prestate. Angajatorul are de asemenea obligația respectării regimului muncii suplimentare, respectiv plata orelor suplimentare, atunci când sunt efectuate, sau compensarea cu timp liber.
Într-un mediu legislativ permanent în schimbare, le recomandăm antreprenorilor care vor să-şi verifice instant situaţia financiară a companiei să testeze max-ba. Poate fi inceputul unei frumoase prietenii!